Generația 2005 a clubului nostru traversează un an dificil, cu majoritatea sportivilor aflați în fața examenului de capacitate. După ce anul trecut au fost vicecampioni naționali și au avut o evoluție istorică în European Youth Basketball League, câștigand medaliile de bronz ale regiunii Central-Europene, sportivii noștri au avut un sezon european modest în acest an. U-BT rămâne, însă, în cărțile calificării pentru Turneul Final al Campionatului Național Under 15. 

Cum vede antrenorul principal al echipei, Sergiu Popa, parcursul din acest an aflăm din interviul de mai jos.  

u-bt.ro: Cum este această perioadă pentru tine?  Cum îți petreci timpul acasă?

Sergiu Popa: Este o perioadă ciudată, o situație namaiîntâlnită până acum, din care sper și îmi doresc să ieșim cu bine cât mai repede cu toții. În această situație de izolare am făcut lucruri pe care le făceam mai puțin înainte sau deloc, cum ar fi gătitul, cititul. Am vizionat o serie de clinic-uri pentru antrenori, mult Netflix și, nu în ultimul rând, m-am antrenat cu siguranță mai mult decât o făceam înainte. Aștept să mă întorc în sala de antrenament, să îmi văd băieții sănătoși și dornici de baschet. Sala de antrenament este unul dintre cele două locuri unde uit de orice altceva.

u-bt.ro: Ce program au jucătorii tăi în această perioadă?

Sergiu Popa: Sportivii au primit în fiecare săptămână un program de pregătire fizică de la Șerban, preparatorul fizic al echipei, alcătuit din exerciții deja cunoscute și lucrate de ei, pe care trebuie să îl facă de 3-4 ori. Cu mingea, fiecare a lucrat în limita posibilităților. Unii au posibilitatea să iasă în curte și să arunce la coș, alții nu. Păstrăm legatura pe WhatsAapp și pe Zoom, unde ne-am și văzut de câteva ori pentru a analiza finala de anul trecut pierdută cu Otopeni, iar de săptămâna aceasta începem să ne antrenăm și colectiv pe Zoom, până când ne vom putea întoarce în sală.

u-bt.ro: Înainte de întreruperea campionatului, echipa de Under 15 se lupta pentru calificarea la Turneul Final, iar în EYBL au avut un bilanț de 7 înfrângeri și o victorie. Cum ai caracteriza evoluția elevilor tăi până acum? 

Sergiu Popa: Într-adevăr, această întrerupere de campionat ne-a găsit pe locul 5 în grupa semifinală, în afara pozițiilor calificante la Turneul Final. Au fost o serie de conjuncturi nefavorabile care ne-au adus în situația asta, însă partea bună e că au mai rămas două meciuri de jucat din Faza Semifinală, cu victorii în aceste meciuri obținem calificarea matematică. Depinde, deci, doar de noi să demonstrăm că locul nostru nu este acesta. În EYBL, cu siguranță a fost cel mai slab sezon al meu și al echipei prin prisma rezultatelor. În primul turneu, am controlat toate cele patru meciuri, însă pe final am pierdut trei dintre ele. În al doilea turneu, am întâlnit probabil cele mai bune două echipe din ligă și încă două echipe de nivelul nostru. Modul cum am abordat acest turneu ne-a făcut să ne întoarcem fără nicio victorie.Anul trecut, cam pe vremea asta, eram neînvinși în campiona, iar în EYBL am fost aproape de o calificare istorică, directă, la Turneul Final! Cu toate acestea, am pierdut ultimul meci al sezonului, finala campionatului, la Cluj-Napoca, într-o atmosferă senzațională pentru acest nivel. Un sezon frumos, foarte bun, l-am terminat în lacrimi. Îmi doresc ca, începând de la acele lacrimi, continuând cu toate încercările și experiențele din acest sezon, unul nu tocmai reușit până acum, să ne ridicăm până la finală și să terminăm cu lacrimi de bucurie!

u-bt.ro: Care ar fi, în opinia ta, variantele pentru reluarea campionatului la categoria Under 15?

Sergiu Popa: Sistemul la această categorie de vârstă este diferit, deoarece majoritatea băieților sunt clasa a 8-a și urmează un examen dificil pentru ei. Meciurile sunt mai puține, se joacă o dată pe lună sub formă de turnee. După cum spuneam, a mai rămas un turneu semifinal (două meciuri pentru fiecare echipă), plus Turneul Final de 8 echipe, așadar încă 5 meciuri. E clar că, pentru această categorie, totul depinde de data examenelor... Personal, cred că sunt două variante - ori se dispută ultimele turnee după ce se termină admiterea la liceu, ori la începutul lunii septembrie.

u-bt.ro: Ești un suporter înfocat al Universității Cluj, ești prezent la aproape toate meciurile echipei de fotbal. Spune-ne de unde vine această pasiune, această dragoste pentru "U" Cluj?

Sergiu Popa: M-am născut și am fost crescut ”U”-ist, am fost educat astfel de părinții mei și de bunicul meu. E vorba de tradiție, de spirit, lucruri mai puțin obișnuite și cunoscute în țara noastră, din păcate. Fiind prezent de mic în Sala Sporturilor “Horia Demian” și pe vechiul Stadion “Ion Moina”, eram atras în primul rând de cântecele galeriei și de steaguri, bannere, role, confetti, fumigenele de pe stadion. Le știam pe toate și cred că mai mult de jumătate din meci privirea mea era ațintită acolo, spre locul galeriei. Desigur, îmi plăcea dinamica jocurilor de echipă, echipamentele alb negre, aveam sportivi preferați din mai multe discipline. Îmi amintesc perfect unde stăteam la fiecare meci: în sala sporturilor la balustrada pe scările din spatele băncii gazdelor, iar pe stadion tot la balustradă, la tribuna zero, sub ”oficială”. Pe la 10 ani, după multe rugăminți și multe plânsete, am primit acceptul de a merge în galerie. Crescând, am citit istoria clubului, ”Șepcile Roșii” de Ioan Chirilă, almanahurile aniversare publicate de club, și atunci am început să înțeleg esența și menirea acestuia. Am multe amintiri frumoase și mă bucur că, de câțiva ani, fac parte din acest club și îmi pot face meseria cu “U” pe piept. La fel, mă bucur de fiecare dată când pot merge pe stadion sau într-o deplasare, să cânt alături de amicii mei din peluză.

u-bt.ro: Ești foarte implicat în acțiunile caritabile organizate de suporterii "U" Cluj. Spune-ne mai multe despre acestea.

Sergiu Popa: De-a lungul timpului, m-am implicat în mai multe acțiuni, nu neapărat caritabile, organizate de suporterii Universității. Oful meu era imaginea noastră, a suporterilor, promovată și vândută de mass-media. E adevărat, au existat și evenimente regretabile de-a lungul timpului, însă faptele și acțiunile frumoase puse în scenă de suporterii Universității nu au primit mereu atenția cuvenită. Spre exemplu, cele peste 20.000 de lumânări aprinse pe “Ion Moina” de ziua morților în memoria tuturor sportivilor și suporterilor. A ajuns știrea până în Brazilia... la știrile naționale, însă, deloc, deși a fost ceva unic. Un moment pentru care sunt și acum mândru, poate pentru că m-am implicat cel mai mult, a fost “Haide «U» pe Scena Urbană”, mai precis prima ediție a acestui eveniment. A fost ceva unic, un moment plin de emoție, care s-a văzut și s-a simțit în toată țara. Suporterii Universității sunt speciali, cu bune și cu rele, nimeni nu e perfect. Haide ”U”!